Francis Scott Fitzgerald 
Dragostea ultimului magnat 

Actuala ediție a romanului Dragostea ultimului magnat, realizată de Matthew J. Bruccoli, este rezultatul unor cercetări îndelungate și aprofundate, menite să restaureze structura, stilul și imagistica lui Fitzgerald. Rămasă neterminată, cartea a fost publicată într-o primă variantă în 1941, cu titlul Ultimul magnat. Inspirat din biografia lui Irving Grant Thalberg, „copilul-minune“ al cinematografiei hollywoodiene de la începutul secolului XX, romanul urmărește ascensiunea lui Monroe Stahr, un producător american care încearcă să-și croiască drum într-o lume dificilă și plină de intrigi, în care se îmbină strălucirea înșelătoare a platourilor de filmare cu tensiunile latente din culisele acestora, aventurile amoroase toride cu relațiile de putere. În 1976, Elia Kazan a ecranizat romanul, dându-i celebrului Harold Pinter sarcina adaptării și distribuindu-l în rolul principal pe Robert De Niro.