Vladimir N. Megre 
Creaţia 
cartea a patra

‘Pământul! Miez al Universului întreg şi-al tuturora centru, planeta vizibilă — Terra — luă fiinţă! De jur-împrejur stelele răsăriră, Soarele şi Luna. Lumina creatoare invizibilă de la Pământ răspândită, în ele reflecţia  şi-o află. Pentru prima oară în Univers, un nou plan al existenţei luă naştere! Planul material… Şi se lumină. Nimeni şi nimic în clipa apariţiei Pământului, formă materială vizibilă n-avea, Pământul cu toate cele din Univers să intre în contact putea, însă era de sine stătător. Era o creaţie de sine-stătătoare. Creaţie ce creştea, ce trăia, ce înota şi ce zbura, nu murea şi în neant nu se pierdea. Chiar şi din putreziciune, fiinţă musculiţele-şi luau, iar cu musculiţa o altă creatură se hrănea şi-ntr-o unică viaţă totul se-nlănţuia. Nedumerite şi uimite, toate cele-ale Universului spre Pământ priviră. Pământul, de toate s-atingea, dar niciunei alte existenţe de Pământ să se atingă, dat nu-i era. A Creatorului inspiraţie creştea. Şi în Lumina ce al Iubirii vacuum umplea, fiinţa Divină trăsăturile-şi schimbă, fiinţa Divină formele corpului pe care omul de astăzi îl are, îşi însuşi. Cu viteză de nedescris şi-n timp indefinit, gândul Divin lucra. În inspirate şi-n vecinicie reflectate, ale gândurilor energii toate le contopi şi le desăvârşi! În încă una, invizibilă înlăuntrul Său, creaţie!…’